Reactia UE la Crize

Sa ignoram pentru moment ultimele dificultati ale Uniunii Europene cauzate de referendumul din Irlanda si sa ne concentram in schimb pe zonele cu crize reale si unde UE face diferente in rezolvarea lor. Uniunea Europeana are 21 de misiuni in zone de conflict si in state fragile post conflict, aducand un suport militar vital si expertiza civila pentru o serie de regiuni cu probleme, in eforturile de stabilizare si reconstruire a societatilor divizate. 
 
ExaminAnd doar puTin cele noua misiuni trecute si cele 12 actuale ar putea oferi o imagine asupra scopului si importantei rolului tot mai mare al politicii externe a UE. In Afganistan, Misiunea de Politie a UE a impus un acord sustenabil si eficient in privinta fortelor civile de politie ale Afganistanului. In Ciad, misiunea EUFOR, cu o puternica participare irlandeza, protejeaza civilii care, altfel, s-ar afla la mila rebelilor si a banditilor.

In 2003, OperaTiunea MilitarA a UE ARTEMIS a creat un mediu de securitate in partea de est a Republicii Democratice Congo, in orasul Bunia, permitand revenirea refugiatilor si stopand escaladarea ulterioara a violentelor in masa. Doua misiuni ale UE aflate in curs de desfasurare in Congo continua sa sprijine reforma si restructurarea sectorului de securitate, ambele vitale daca aceasta tara vrea sa devina libera dupa ani intregi de conflicte sangeroase in care si-au pierdut viata milioane de oameni.

In Kosovo, misiunea EULEX lansata in februarie va fi decisiva in ajutorarea autoritatilor insarcinate cu implementarea statutului de drept sa creeze un sistem juridic multi et­nic. Poate cel mai recent succes al UE a fost cel din Bosnia-Hertegovina, beneficiara a primei misiuni a Poli­ticii de Aparare si Securitate Europeana. De la debutul sau in 2003, UE a monitorizat, sfatuit si inspectat fortele bosniace de politie, in vreme ce o forta militara mai mare a UE a contribuit la mentinerea securitatii.

La 16 iunie, UE a semnat un acord de asociere si stabilizare cu aceasta tara, primul pas spre o eventuala aderare a Bos­niei-Hertegovina la Uniunea Europeana. Sigur ca toate aceste misiuni au punctele lor slabe - cea din Kosovo, de exemplu, trebuia sa fie operationala pana acum, dar este destul de complicat din cauza neintelegerilor din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Si totusi, in cele din urma, toate au meritat si au aratat cat de mult are de oferit UE lumii in ceea ce priveste acordarea de sprijin pentru prevenirea conflictelor si in eforturile de solutionare a lor.

Ca Si In cazul altor zone politice, una dintre criticile majore aduse capacitatilor UE de a preveni si rezolva conflictele din exteriorul granitelor sale este aceea ca institutiile sale sunt inflexibile si ineficiente. Tratatul de la Lisabona, sau, mai corect, Tratatul de Reforma, poate oferi inca unele raspunsuri. Astfel, ar trebui sa fie imbunatatite procedurile de vot in privinta chestiunilor externe care, atata vreme cat nu vor elimina posibilitatea de veto pe care o are un stat, vor spori utilizarea votului cu majoritate calificata si in consecinta vor accelera procesul. Tratatul ofera, de asemenea, posibilitatea cooperarii permanente in chestiuni de aparare, unde statele membre cu mai multe capacitati militare avansate si angajamente care vor sa functioneze pot face asta cu aprobarea Consiliului printr-o majoritate calificata. Per ansamblu, Tratatul de Reforma eficientizeaza procesele multiple si institutiile, sporind eficienta UE in prevenirea conflictelor si in gasirea de solutii. Pe scurt, asta inseamna vieti salvate.

Uniunea Europeana este, ea insasi, desigur, unul dintre cele mai de succes mecanisme de rezolvare a conflictelor concepute vreodata, facand ca in prezent sa fie imposibile violente existente in trecut intre foste state beligerante. UE a reusit sa raspandeasca intelepciune si experienta in numeroase misiuni, si ar fi foarte trist daca progrese care ar trebui sa se inregistreze pe viitor ar fi stopate sau intarziate din cauza unor sicane asupra Tratatului de la Lisabona.